1 TEHNICILE DE BAZA ALE MASAJULUI 11 NETEZIREA (sau

1. tehnicile de baza ale masajului 1.1. netezirea (sau efleurajul) netezirea este cel mai raspindit procedeu de masaj. ea actioneaza dir

1. TEHNICILE DE BAZA ALE MASAJULUI
1.1. NETEZIREA (sau EFLEURAJUL)
Netezirea este cel mai raspindit procedeu de masaj. Ea actioneaza
direct asupra pielii avind urmatoarele efecte:
· Curata pielea de celulele descuamate de pe stratul superficial;
· Îmbunatateste functia glandelor sudoripare si sebacee;
· Mareste temperatura locala a pielii;
· Accelereaza circulatia singelui si a limfei în vase;
· Influenteaza terminatiile periferice ale nervilor;
· Influenteaza sistemul nervos central.
Efectul ce mai important al netezirii este scurgerea mai puternica a
limfei si a singelui în vase.
Prin neteziri energice, circulatia singelui si a limfei se
intensifica. Acest lucru are o influenta majora asupra distribuirii
singelui în portiunile masate, si deci contribuie la înlaturarea
manifestarilor de staza si edeme.
S-a constatat ca prin netezire de la periferie spre centru, circulatia
singelui si a limfei se amelioreaza si în vasele mai mari, nu numai în
cele aflate imediat sub piele. În cursul masajului absorbtia
lichidelor din tesutul celular subcutanat se accelereaza cu 16÷18%, si
aceasta accelerare este direct proportionala cu durata netezirii.
Adresindu-se pielii, tesutului subcutanat si celui conjunctiv,
executia acestei manevre cunoaste tehnici variate. Specialistii
masajului practica efleurajul executat simultan sau alternativ, cu o
mina sau cu ambele miini, folosind suprafata palmara sau dorsala a
miinilor, cu degetele apropiate sau îndepartate.
Miscarile descrise pot fi lungi sau scurte, în linie dreapta,
serpuita, în zig-zag, dispuse transversal sau longitudinal, în cerc,
elipsoidal sau cu „priza în bratara”, alunecind sacadat sau
neîntrerupt, în functie de particularitatile anatomice ale
suprafetelor masate.
Pe suprafetele mici se recomanda efleurajul executat cu 1,2,3 sau
toate degetele, sau numai cu fata palmara a policelor.
Segmentele cilindrice ale membrelor superioare si inferioare necesita
netezirea executata în bratara, cuprinzind regiunile masate între
degetul mare si degetele opozante, înaintind sacadat cu pasi mici,
dinspre extremitati.
Indicatii metodice generale:
a) sensul de executie al efleurajului este determinat de circulatia
limfatica a organismului, convergenta spre ganglionii limfatici din
regiunea cefei si gitului, axiala si inghinala si regiunea poplitee
pentru membrele inferioare;
b) directia miinii maseurului este determinata totdeauna de directia
anatomica a vaselor limfatice, deoarece scopul principal este de a
realiza o mai buna scurgere a limfei;
c) netezirea nu se face prea rapid, ci ritmic, linistit, pentru ca
limfa circula încet prin vase; se face fara întreruperi, în asa fel
încit sa ajunga pina la ganglionii limfatici cei mai apropiati;
d) presiunea miinii care face masajul trebuie sa creasca progresiv pe
prima jumatate a segmentului masat si sa scada apoi pe cea de-a doua
jumatate;
e) miinile maseurului nu trebuie sa se lipeasca de portiunea masata,
ci dimpotriva, sa alunece usor si liber;
f) orice masaj trebuie sa înceapa si sa se termine prin netezire,
pentru a înlatura staza limfei si a contribui la scurgerea produselor
metabolice în vase;
g) în timpul unei sedinte de masaj nu trebuie în mod obligatoriu sa
folosim toate felurile de neteziri. Fiecare procedeu de masaj depinde
de scopul urmarit, de configuratia portiunii de masat, cit si de
timpul rezervat masajului;
h) netezirea este de obicei considerata un masaj pregatitor în edeme
si atunci cind partea masata a corpului este foarte dureroasa. În
acest caz, în primele zile masajul se reduce exclusiv la neteziri
concentrice circulare;
i) în chirurgie si ortopedie, în traumatismele articulare, netezirile
si frictiunile au un rol hotaritor în masajul pregatitor.
1.2. FRICTIUNEA
Frictiunea este cel de-al doilea procedeu din sistemul manevrelor de
masaj.
Procedeele care alcatuiesc frictiunea se deosebesc de netezire prin
aceea ca pielea împreuna cu tesuturile profunde se frictioneaza în
diverse pozitii. Ele se efectueaza printr-o miscare de apasare si
deplasare a tesuturilor moi pe planul osos, în limita elasticitatii
proprii.
Frictiunile se executa cu o singura mina sau cu ambele miini,
alternativ sau simultan, cu toata suprafata palmara sau numai cu
suprafata palmara a degetelor, cu pumnul închis sau semiînchis, în
spirala cu radacina palmei. Frictiunile au ca efect intensificarea
circulatiei locale si maresc absorbtia diferitelor produse patologice
care se acumuleaza în piele sau sub piele.
Frictiunea este procedeu de baza terapeutic în urmatoarele situatii:
· traumatisme articulare;
· traumatisme sportive;
· transsudate si exudate vechi;
· pentru restabilirea mobilitatii normale a pielii;
· mareste supletea si elasticitatea tesuturilor;
· dureri în nevrite si nevralgii.
Indicatii metodice generale:
a) în frictiune, directia miinii nu este determinata de directia
vaselor limfatice, si poate fi executata si în sensul contrar
circulatiei singelui si a limfei;
b) toate procedeele de frictiune se reduc la miscari rectilinii, în
spirala sau circulare, la care participa în functie de necesitati o
parte dintre degete sau toate;
c) eficacitatea frictionarii articulatiilor se mareste daca frictiunea
se face într-o baie de apa fierbinte, asa cum o recomanda specialistii
în domeniul masajului;
d) frictiunile energice în punctele dureroase scad starea de
hiperexcitabilitate a nervilor, accelereaza circulatia locala si
îmbunatateste considerabil nutritia tesuturilor;
e) frictiunea este un excelent mijloc profilactic, deoarece împiedica
în articulatii formarea diverselor exudate care determina în portiunea
afecata procese inflamatorii de lunga durata;
f) cu ajutorul frictiunilor, un masor cu experienta începe sa cunoasca
modificarile patologice care se produc în tesuturile profunde, mai
ales în regiunea articulatiilor.
1.3. FRAMINTATUL
Framintatul este unul din procedeele de baza ale masajului cu ajutorul
caruia se maseaza în principal masa musculara. În timpul acestui
procedeu se trage de pe planul osos grupa musculara masata.
Framintatul are urmatoarele efecte:
· produce o marire vizibila a mobilitatii tendoanelor;
· fortifica muschii si ajuta la regenerarea tesutului muscular;
· activeaza circulatia limfei si a singelui, îmbunatatind schimburile
nutritive si ajutind la eliminarea toxinelor rezultate în urma
activitatii musculare;
· procedeele de framintare maresc puterea de contractie a muschilor,
reprezentind astfel o gimnastica pasiva deosebit de importanta în
cazul atrofierii muschilor.
Multi specialisti acorda importanta marita framintatului, afirmind ca
„a masa înseamna a framinta”.
Tehnica framintatului variaza în functie de particularitatile
anatomice si fiziologice ale suprafetelor pe care le masam. Astfel, pe
regiunea spatelui, torace, brate, coapse este indicat un framintat în
cuta, cind tesutul se stringe între degete si podul palmei, dupa care
este ridicat si presat fara deplasarea miinii de pe piele si fara a
scapa cuta, în aceeasi directi sau în sens invers, în zig-zag sau
circular, pina se maseaza întreaga suprafata. Pe abdomen se poate
aplica framintatul în cuta sau cel în val, cu conditia de a nu presa
tesuturile în profunzime. Pe membre se aplica tehnica framintatului în
cleste, în cuta sau în val.
Indicatii metodice generale:
a) framintatul se face întotdeauna într-un ritm lent;
b) se vor evita smuciturile bruste, smulgerile, rasucirea muschiului,
provocarea durerilor si nu se va sari de la o parte a corpului la
alta;
c) la framintarea fasciculelor musculare izolate, masajul se va începe
întotdeauna din portiunea de trecere a muschiului în tendon, deoarece
produsele metabolismului si ale oboselii se aduna în cantitati mari în
tecile tendoanelor. Tot aici sunt retinute timp îndelungat produsele
infectioase de orice natura.
1.4. TAPOTAMENTUL
Este o manevra principala care se adreseaza tesuturilor superficiale,
celor profunde si terminatiilor nervoase. El se caracterizeaza prin
aplicarea unor lovituri scurte si ritmice, executate superficial sau
profund în functie de scopul urmarit. Tapotamentul poate fi executat
cu pulpa sau cu fata palmara a degetelor, cu palmele, cu pumnii, cu
antebratul sau cu miinile facute caus. Aceste lovituri se executa din
caderea moale a miinilor si a degetelor.
Tapotamentul cunoaste mai multe variante, în functie de
particularitatile anatomo-fiziologice ale suprafetelor pe care la
masam:
· în nuiele;
· percutat;
· tocat;
· batatorit;
· plescait;
· cu palma în caus;
· cu pumnul semiînchis;
· cu pumnul închis.
Tapotamentul se executa cu ambele miini, usor departate între ele,
prin loviri care cad pe piele în ritm foarte viu.
Efectele tapotamentului sunt:
· ajuta la micsorarea si încetarea durerilor, cind gradul de excitatie
al nervului este marit;
· favorizeaza un aflux puternic de singe spre regiunea masata,
determinind astfel înbunatatirea nutritiei acelei regiuni;
· are efect vasodilatator la nivelul pielii si al tesutului
conjunctiv;
· produce modificari favorabile ale tensiunii arteriale;
· influenteaza ritmul cardiac, rareste pulsul si corecteaza aritmia.
1.5. VIBRATIILE
Sunt miscari ritmice oscilatorii si presiuni continue executate cu o
singura mina sau cu ambele miini, cu virful degetelor sau cu fata lor
palmara, cu podul palmei, cu radacina miinii, cu toata palma, cu
degetele întinse, cu pumnul deschis sau închis si se aplica pe
suprafata corpului cu un grad diferit de presiune.
Vibratiile au urmatoarele efecte:
· intensifica functionarea glandelor;
· calmeaza durerile în diferite afectiuni (ginecologice, nevralgii,
migrene);
· îmbunatatesc capacitatea de efort;
· au efect calmant, relaxant;
· influenteaza organele si tesuturile profunde (stomac, ficat, inima,
muschii, peretii abdominali si intestinali);
· influenteaza secretia majoritatii glandelor si organelor (stomac,
glande salivare, glande sexuale, etc.).
Vibratiile care au o amplitudine si o intensitate mai mare decit
vibratiile obisnuite se numesc trepidatii. Ele se aplica pe spate si
torace, asociate cu miscarile respiratorii.
Scuturatul este tot o tehnica de baza a masajului care se aplica
membrelor superioare si inferioare.
Daca nu sunt însotite de miscari trepidante, vibratiile se transforma
în presiuni. Acest procedeu se executa cu virful degetelor unei
singure miini. Procedeul se executa prin citeva presiuni scurte si
rapide, aplicate asupra trunchiului nervos, sau asupra ramurilor care
au un sprijin osos sau muscular. Scopul presiunii este de a înlatura
durerea.
Indicatii metodice generale:
a) vibratiile sunt unul dintre cele mai obositoare procedee pentru
maseur si cer un antrenament sustinut din partea acestuia;
b) pentru a obtine o executie satisfacatoare în vibratii, se va face
urmatorul exercitiu: se aseaza virfurile degetelor pe o masa de marime
mijlocie, care are în centru un pahar cu apa, si se executa miscari
tremuratoare, vibratoare; daca degetele vibreaza bine, suprafata apei
începe si ea sa vibreze în centrul paharului, în caz contrar se misca
toata suprafata apei, de la o margine la alta a paharului;
c) bratul care efectueaza vibratiile trebuie sa fie putin flexat, iar
muschii centurii scapulare nu se contracta puternic.
2. PROCEDEE AUXILIARE DE MASAJ
2.1. CERNUTUL
Este o manevra aplicata în mod special pe membrele superioare si
inferioare, energic si ritmic.
Tehnica de executie: cu ambele miini, asezate de o parte si de alta a
segmentului masat. Regiunea carnoasa a bratului, antebratului, coapsei
sau gambei se apuca cu degetele flexate, de jos în sus, si se
deplaseaza de jos în sus si lateral, ridicind si presind, asemenea
cernutului printr-o sita. Miinile nu se ridica de pe regiunea masata,
ci se deplaseaza din aproape în aproape.
Efecte:
· actiune de relaxare a muschilor;
· mareste supletea tesuturilor;
· activeaza functiile circulatorii si trofice.
2.2. RULATUL
Este o manevra asemanatoare cernutului, executata foarte energic, si
cu o presiune crescuta.
Tehnica de executie: se apuca regiunea carnoasa a organului de masat
(mina sau picior) în palme, tinind degetele întinse, si se ruleaza in
toate sensurile, într-un ritm viu, energic, apasind mai puternic decit
la cernut.
Efecte:
· relaxarea muschilor;
· mareste supletea tesuturilor;
· activeaza functiile circulatorii si trofice;
· spre deosebire de cernut, rulatul actioneaza în mod uniform asupra
tesuturilor moi din preajma zonei masate.
2.3. SCUTURATUL
Scuturatul consta în miscari oscilatorii mai ample, care se aplica
segmentelor membrelor superioare si inferioare, membrelor în întregime
sau întregului corp.
Tehnica de executie: se aplica ambele miini astfel încit degetele mari
si portiunea corespunzatoare a palmelor sa cuprinda marginile miinii
sau ale piciorului pe care dorim sa-l masam si le scuturam cu
vioiciune de sus în jos si dintr-o parte în alta, exercitind în tot
acest timp si usoare tractiuni în sensul lungimii membrului respectiv.
Efecte:
· de relaxare daca sunt efectuate cu blindete;
· de înviorare si stimulare generala, daca sunt executate într-un ritm
mai viu.
2.4. TENSIUNI SI TRACTUNI
Tensiunile si tractiunile sunt procedee de masaj care actioneaza
asupra articulatiilor si tesuturilor periarticulare, cu scopul de a
îmbunatati mobilitatea acestora.
Tractiunea se aplica membrelor superioare si inferioare, la sfirsitul
sedintelor de masaj, asociate cu scuturarile. Trunchiul se întinde din
pozitia sezind prin apucarea peste brate, ridicarea si scuturarea
energica a întregului corp.
Tensiunile constau în cresterea sau scaderea presiunii
intraarticulare, prin mobilizari pasive sau activo-pasive, în sensul
amplificarii miscarii normale.
Efecte:
· îmbunatatirea circulatiei locale;
· creste supletea structurilor articulare si periarticulare;
· optimizeaza functiile la nivelul articulatiilor.
2.5. PENSARILE SI RIDICARILE
Pensarile se aplica pe portiunile carnoase ale membrelor.
Tehnica de executie: se executa energic prinzind si ridicind între
degete o cuta de tesut subcutanat sau chiar muschi, se stringe usor si
se ridica atit cit permite elasticitatea acestor tesuturi, apoi se
elibereaza brusc.
Efectul este excitant.
Ridicarile sunt o manevra energica ce se executa mai ales pe regiunea
spatelui.
Tehnica de executie: se prinde cu putere o cuta de piele, tesut
subcutanat si muschi, între police si restul degetelor si se trage în
sus ca si cum am vrea sa o desprindem de pe planul profund sau osos.
Masarea se repeta în sens ascendent sau descendent.
Efectul este excitant.
2.6. PRESIUNILE
Presiunile se executa pe portiuni mai reduse sau mai întinse ale
corpului, întarind actiunea netezirilor, frictiunilor si
framintatului. Ele sunt recomandate persoanelor sanatoase, robuste, si
mai putin batrinilor, copiilor si femeilor.
Tehnica de executie a presiunilor difera dupa particularitatile
anatomo-fiziologice ale regiunilor pe care se aplica. Ele se aplica cu
pulpa degetului, axial, cu palmele sau cu pumnul, în timpul sau la
sfirsitul sedintei de masaj.
Pentru îmbunatatirea circulatiei limfatice se pot executa presiuni pe
vasele limfatice ale membrelor si trunchiului, de la regiunile
proximale spre cele distale si invers.